De la munte la mare

Cum tocmai am specificat, am reuşit marea performanţă (din punctul meu de vedere) de a mă conecta la un wireless mai normal. Momentan, am ajuns la mare de fix două zile şi deja a plouat o jumătate de zi. În schimb, marea este superbă şi doar puţin rece. Dar, pentru a ajunge în acest loc superb, am străbătut un drum, nu tocmai la fel de superb. După ce am părăsit Lyon-ul (şi ultima mea conexiune la net), am ajuns, cu greu, în Andorra. Deşi este un stat foarte mic, ceea ce nici un ghid turistic nu îţi va spune este că, pentru a ajunge în capitala acestui stat, trebuie să traversezi nişte versanţi nu tocmai prietenoşi. E adevărat ca mi s-a părut puţin cam ciudat că în tot statul nu există un aeroport, dar la asemenea forme de relief nu m-am aşteptat. Şi uite aşa m-am plimbat eu cu maşina printre nori, la peste 2000 m altitudine. Partea proastă este că, atunci când faci plimbări printre nori, şasele de furtună sunt foarte ridicate. Şi uite aşa m-am plimbat eu cu maşina printre nori, la 2000 m altitudine, pe o ploaie îngrozitoare şi pe nişte versanţi foarte abrupţi – dreapta, munte de nu îi vedeai vârful, stânga, prăpastie de nu îi vedeai fundul. Capitala statului, Andorra la Valle, este un oraş cam cât jumătate din Timişoara, format în cea mai mare parte din hoteluri şi magazine. E drept că nu m-am dus până acolo pentru “faimoasele” sale clădiri istorice, dar nu m-am aşteptat la atâtea magazine într-un orăşel atât de mic şi greu de ajuns. Bineînţeles că a urmat o nouă sesiune de dureri de picioare, dar, de acestă dată, din alte motive. Ideea este că, acum, sunt fericita posesoare a unui celular nou, superb, cu o grămadă de chestii pe care vechiul celular nu le avea. Nu sunt expertă în domeniu, aşa că nu voi înşira cifre şi acronime aiurea. De asemenea, m-a contrariat limba cetăţenilor, catalana, care este o corcitură între spaniolă, portugheză şi franceză. Partea cea mai contrariantă a fost că am reuşit să înţeleg cam tot ce mi s-a spus, deşi nu am cunoştinţe adânci de spaniolă, şi, în nici un caz, de catalană. În fine, după această mică deviere de la drum, m-am întors în Franţa, la marea mea iubită, unde voi zace până sâmbătă. Despre localiatea în care mă aflu nu pot spune decât că este foarte aproape de granţia spaniolă şi că sunt foarte mulţi turişti. Mai multe detalii, data viitoare!







Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s